În accepțiunea mai largă a cuvântului, pajiștile reprezintă habitate cu vegetație ierboasă, fără arbori.
În funcție de originea lor, putem distinge:
- Pajiști naturale: Se află în interiorul continentelor, cum sunt pustele ierboase (stepe, savane, prerii), unde cantitatea și distribuția sezonieră a precipitațiilor nu permite dezvoltarea pădurilor.
- Pajiști semi-naturale: Provenind din pajiști naturale de dimensiuni mai reduse, cele semi-naturale s-au extins în urma activităților omenești, pe durata a sute sau chiar mii de ani (ca de pildă, păstoritul).
- Pajiști artificiale sau semănate, înființate pentru furajarea animalelor, parcuri, terenuri de fotbal ș.a.
Legislația României (conform OUG nr. 34/2013) consideră pajiști terenurile dominate de graminee perene* (*familie de plante cu inflorescență în formă de spic, cu tulpina păioasă și cu durată de viață lungă), folosite pentru furajarea animalelor domestice.
Proiectul nostru are ca scop protejarea pajiștilor naturale și semi-naturale, caracteristice pentru regiunile geografice ale României, și care de multe ori adăpostesc valori naturale deosebite.