Pajiști protejate în situri Natura 2000 din România

În România și în Bazinul Carpatic întâlnim o mare varietate de pajiști naturale și semi-naturale, definite de regiuni, forme de relief, regim hidrologic sau soluri.
Multe dintre acestea, pentru bogăția lor vegetală și pentru speciile de faună pe care le adăpostesc, sunt considerate habitate protejate de interes comunitar, fiind situri Natura 2000.

Rețeaua de arii protejate Natura 2000 cuprinde situri desemnate pentru păstrarea unor habitate naturale rare și pentru ocrotirea unor locuri de reproducere și iernare a speciilor amenințate cu dispariția. Pe de altă parte, sunt recunoscute și interesele comunităților locale din aceste situri, fiind încurajate inițiativele și activitățile care țin de turism ecologic, păstrarea practicilor agro-pastorale prietenoase cu mediul, promovarea patrimoniului natural și cultural.

Tipuri de situri Natura 2000

  • Siturile de Importanță Comunitară (SCI) sunt arii naturale care au fost desemnate pentru menținerea sau restabilirea la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale sau a speciilor de interes comunitar, care sunt menționate în anexele Directivei HabitateDirectiva Habitate și Directiva Păsări sunt instrumente legislative care stau la baza conservării naturii în spațiul comunitar european. În prezent, există 435 de situri de importanță comunitară în țara noastră.
  • Ariile de Protecție Specială Avifaunistică (SPA) reprezintă situri desemnate pentru conservarea speciilor de păsări migratoare, precum și pentru cele periclitate, vulnerabile sau rare, incluse în Anexa I a Directivei PăsăriDirectiva Păsări și Directiva Habitate sunt instrumente legislative care stau la baza conservării naturii în spațiul comunitar european. În România, în momentul de față, există 171 de arii de protecție specială avifaunistică. 

Habitate reprezentative cu pajiști protejate din România

Din punct de vedere legislativ, pajiștile - adică pășuni și fânețe - intră în categoria suprafețelor agricole. De aceea, aceste habitate depind de agricultură și, mai cu seamă, de practicile agricole aplicate de către utilizatorii acestor terenuri (cosit, pășunat).

Pajiștile de înaltă valoare naturală intră în categoria așa-numitelor terenuri agricole de înaltă valoare naturală (High Nature Value Farmland), ce includ terenuri cu o biodiversitate ridicată (de pildă: pajiști semi-naturale create și menținute prin pășunat și cosit, peisaje mozaicate, garduri vii, livezi), a căror conservare depinde de continuarea practicilor agricole tradiționale și care pot fi recunoscute prin:

  • diversitatea ridicată a speciilor și habitatelor;
  • prezența unor specii ocrotite la nivel regional, național sau european.

Amenințări

În cazul pajiștilor (mai ales al celor de înaltă valoare naturală), calitatea ecologică (starea de conservare a habitatelor și a speciilor) este într-o mare măsură influențată de practicile agricole aplicate de către utilizatorii acestor terenuri și, în general, de funcționarea sistemelor agricole tradiționale. De aceea, printre cele mai mari amenințări la adresa acestor habitate enumerăm:

  • sistemul agricol intensiv, mecanizat;
  • utilizarea fertilizanților chimici și a pesticidelor;
  • suprapășunatul;
  • aratul sau discuitul.

Habitate cu pajiști protejate (Natura 2000) în România

În cele trei zone ale țării noastre (de câmpie, colinară și montană), pot fi întâlnite 14 tipuri de habitate cu pajiști protejate (de tipul Natura 2000). Dintre acestea, nouă sunt considerate de ordin prioritar, fiind amenințate cu dispariția.

Mai jos, puteți vedea lista acestora sub forma unui tabel.

Tabelul habitatelor protejate cu pajiști Natura 2000 din România

Notă: Cele marcate cu asterisc (*) reprezintă habitate periclitate din spațiul UE. Acestea sunt listate în Anexa I*Anexa I a Directivei Habitate include 233 de habitate naturale europene, din care 71 sunt amenințate cu dispariția și clasificate de tip prioritar a Directivei Habitate*Directiva Habitate și Directiva Păsări sunt instrumente legislative care stau la baza temeliei conservării naturii în spațiul comunitar european., însemnând că, pentru conservarea celor existente, se recomandă desemnarea de situri de importanță comunitară (SCI).
Share this post: